Ma gasesc departe de a fi un model pentru cineva ori de a vrea sa devin candva asa ceva, dar in mod sigur sunt persoana care atunci cand este chestionata despre pasiunile lui devine instant de neoprit si cu un zambet pe fata de nerecunoscut. Adeseori contrar ideilor despre un barbat adevarat ochii mi se umezesc povestind cu patos trairile din aventurile trecute. Cand totul aproape sa se termine, cu un tic necontrolabil incep sa imi frec palmele si pun la cale urmatorii pasi. Iubesc sa imi fac planuri, iar atunci cand vine vorba sa le pun in aplicare abaterea de la ele este deliciul principal. Asa a fost si cu aceasta calatorie, un vis ce apoi l-am transformat intr-o poveste pe care o spuneam tot mai des prietenilor, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca pot face partea din ea. Asa am inceput un nou vis, si am spus pritenilor povestea calatoriei in Asia cu mine personaj principal. Am baut destule beri incat de fiecare data, seara sa ajung acasa mai convins ca in decembrie o sa pasesc pe pamant indian.
Cum nu mai puteam sa beau beri cu prietenii si sa impartasesc povestea mea celor din jur fiind plecat, m-am gandit sa scriu pe un blog cate ceva din ea. Era prima data cand intram in contact cu aceasta lume a povestilor pe internet si am facut pasul destul de temator. Incepand cu data de 30 noiembrie 2008 ora 06:00AM am incercat sa spun povestea cat mai natural, asa cum poate la masa cu voi as fi povestit. Din New Delhi care a fost primul pas asiatic pana in Beijing, am trecut prin zeci de pagini de poveste scrise agramat, cu greseli de ortografie si sintaxa, dar poate cel mai important scrise din suflet. Nu am simtit niciodata obligatia de a completa aici inca un post, pentru ca nu cred ca vreodata ma va plictisi sa spun povestea inca o data.
De asta am plecat in calatorie, sa pot impartasi ceva celor de langa mine, considerand ca oricate lucruri ai aduna pentru tine echivaleaza cu zero daca nu le poti impartasi cu cei din jur.
Oricand as fi mai bucuros sa va spun povesti decat sa vin cu sfaturi “tehnice”. Astfel de lucruri se gasesc in toate ghidurile consacrate de turism si in mod clar ei le stiu mai bine decat mine.
Vreau sa va multumesc celor care au “ascultat” povestea, sau or sa ma mai puna sa o spun inca o data, pentru ca in astfel de momente simt cu adevarat ca traiesc, pentru inca o data – calatoresc.
Pe data de 2 mai am adaugat un an de existenta pe pamant iar prietenii mi-au oferit mai mult decat un cadou, au tiparit o carte cu povestile din calatoriile pe doua roti si din Asia. Va multumesc tuturor care ati facut un om tanar sa se simta un copil .
Bogdan imi tot repeta ironic pe timpul calatoriei ca “m-am nascut la timpul potrivit” iar eu nu pot pot sa fiu decat de acord cu el, mai mult de atat m-am nascut din parintii potriviti cei care mereu mi-au oferit un exemplu pozitiv si m-au sustinut in toate ideile in care eu am crezut indiferent cat de nebune, inoportune sau egoiste au fost.
Povestea nu se termina aici, traiesc o noua aventura, emigrarea din Romania in Spania, si visez la urmatoarea calatorie – cucerirea celui mai inalt pas “rutier” din lume calare pe o motocicleta Royal Enfield.

Va multumesc, sper ca va placut, acum eu plec sa rasfoiesc atlasul in pregatirea urmatoarei aventuri.

Cu drag,
Stefan

Cea mai interesanta stire de cand am ajuns in tara e depre Alin Totorean. Gasiti mai jos site-ul cu povestea lui.

http://wildtrack.ro/index.php

Bogdan

24 years old

Atunci cand te gandesti la Beijing nu poti decat sa iti imaginezi un gigant. Un gigant in forma de oras care respira urmarit de ochiul atent al partidului ce ii vegheaza orice miscare. Este un mix intre istorie cu imparati, comunism, Mao si capitalism. Desi orasul este foarte modern, mentalitatea comunista nu e moarta asa ca in apropierea pietii Tianamen poti vedea un ofiter de ¨militie¨ care sta pe un piedestal si 10 cm inaltime si vegheaza la siguranta cetatenilor, iar deasupra lui o camera de ultima generatie supravegheaza tot. Multi oameni care lucreaza doar ca sa lucreze, fara absolut niciun rost, poate doar ca intregesc imaginea de maretie a comunismului de succes chinezesc. Totul in oras e creat pentru a se descrie in cuvinte la superlativ, si asta nu e o mirare pentru cea mai mare capitala a lumii, care este si ¨surprizator¨ comunista.
Grandomania predomina in centrul orasului, unde poti vedea cladiri imense stil Casa Poporului marcate mereu de nelipsita stea rosie.
Oamenii nu par cei mai fericiti, iar sentimentul de apasare pluteste in aer si pe cat totul pare sa arate cat mai perfect pe atat oamenii zambesc mai putin. Ai ocazia in schimb sa zambesti tu daca pentru turul orasului interzis ai sa alegi un audio ghid in limba romana. Da exista undeva in lume un audio ghid chiar in limba romana. Dar avand in vedere aici chinezii au vrut sa faca o dovada a maretiei lor, exista pana si un audio ghid in Esperanto (o limba inventata in anii 70 cu ideea de a deveni limba unica internationala, dar idea a murit rapid). Sa revin la audio ghidul romanesc ce acum nu mai pare nimic special, dar poate este special deoarece ai ocazia sa te plimbi prin orasul interzis insotit de vocea unui chinez care vorbeste moldoveneste 🙂 Cu multe greseli de exprimare dar ce poate suna ¨mai bine¨ decat vechiul grai moldovenesc rostit de un mic chinez 🙂
Am regretat inca o data alegerea unui ¨produs romanesc¨ in detrimentul celor occidentale dar macar amuzamentul a fost gratuit si orasul in care atatea drame au avut loc, ne-a lasat cu o amintire amuzanta.
In Beijing turul la zidul chinezesc este piesa de rezistenta pentru oricare turist. Preturile sunt intr-adevar facute pentru turisti si asta pentru ca zidul nu este chiar foarte aproape de oras iar instructiunile pentru a merge singur sunt aproape inexistente din dorinta fiecarui hotel, hostel de a face acest tur cu ei.
Noi am ales mergem singuri catre o parte a zidului ce continea atat zone restaurate cat si unele trecute de vreme. Am considerat ca e interesant sa vedem si ce a fost zidul, dar si ce a ajuns, noi ne fiind atat de indarjiti impotriva cuvantului comercial, cuvant ce astazi sperie orice occidental in cautarea ¨libertatii¨.
Zidul chinezesc este intr-adevar mare, nu atat de mare pe cat il imaginezi de acasa, din cartile de istorie sau desenele animate, dar este intr-adevar imens pentru o constructie ce a nu a avut aproape nicio utilitate practica. Cred ca precum Orasul Interzis si piata Tianamen este o alta marca a Chinei, marca ce spune cu o bataie in piept ca atunci cand se vrea in China orice este posibil. Asta e un sentiment care ne-a ramas si dupa vizitarea orasului olimpic, construit special pentru Jocurile Olimpice din anul 2008 si care sunt dovada clara ca aceasta tara totul poate deveni posibil dupa semnarea unui ordin. Terminalul 3 din care am parasit China pe data de 28 Aprilie a fost un alt exemplu ca aici totul e mare. Terminalul 3 al aeroportului orasului Beijing nu numai ca este cel mai mare din lume dar este mai mare decat toate cele 5 terminale la un loc ale aeroportului londonez Heatrow, cel mai aglomerat aeroport european.
Asa s-a incheiat excursia noastra, pe data de 28 cu ideea ca orice poate fi posibil, ramane doar intrebarea daca chiar avem nevoie de tot ceea ce am puteam face intr-un moment posibil, daca omul e mai fericit in cea mai inalta cladire din lume sau casa pe pamant. Dupa aceste cinci luni tind sa cred ca poate fi fericit oriunde daca gaseste timpul necesar sa fie om si sa interactioneze cu cei din jur, sa simta, sa viseze iar cladirile inalte nu sunt o masura a fericirii ci poate din ce mai mult apar dintr-o nevoie de evolutie a societatii.
Va sa las sa hotarati singuri ce e bine sau nu si pentru cateva minute sa calatoriti din fata computerului in ¨Gigantul Beijing¨.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !!

Iar fotografiile de la zidul chinezesc cu un

Primul contact pe care l-am avut cu China, au fost jucariile frumoase de cand eram copil, apoi au urmat primele filme pe video cu lupte martiale, moment in care Jackie Chan a devenit eroul cartierului.
Acum cand am pasit intr-adevar pe pamant chinezesc nu am vrut sa ratam sansa sa mergem sa vedem un templu Shaolin, sa vedem artele martiale la ele acasa. Acesta e motivul pentru care de la Xi’An am pornit catre Luo Yang, un oras gri si trist. La 2 ore de acest oras, intr-un peisaj frumos la baza unor munti se afla templul Shaolin. Se spune ca ar fi primul templu Shaolin construit in China, dar in zilele noastre a faima lui l-a facut sa fie si foarte comercial.
Trebuie sa spunem ca noua ne-a placut, mai ales ca am avut ocazia sa vedem si o demontratie a unor luptatori shaolin cat si sa urcam sus pe o stanca de unde privelistea iti taia respiratia. Fotografiile nu pot reproduce nici macar pe aproape ce ochiul uman poate sa vada. Natura este mereu impresionanta iar descrierile sunt atat de false, ce adjectiv poate reprezenta verdele viu al ierbii, sau culorile unui cer la apus…

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un

Pana si Hristos sau Mohammed par tineri pe langa varsta acestui oras. Capitala pentru 13 dinastii in China si mai mult de 75 de imparati, orasul este un adevarat punct de referinta in istoria Chinei dar si in cea mondiala. Aflat la capatul estic al drumului Matasii, acest lucru a influentat cultura si viata anticii capitale ce a purtat pe vremuri numele Chang’An.
Cand aproape faima orasului sa se piarda, un fermier descopera in timp ce fora o fantana, luptatorii imparatului Qin.
Nu unu sau doi ci in jur de 8000 de luptatori, toti in marime naturala, din ceramica, si unul diferit de celalalt. Totul dateaza din jurul anului 200 iHr(BC). Qin spera astfel sa isi continue rolul de conducator si dupa moarte, speriat de faptul ca si-ar putea pierde puterea o data cu trecerea in nefiinta. Numai gandul la munca titanica purtata pentru acest imparat face ca totul sa para rupt dintr-o poveste.
Orasul cred ca a fost extraordinar de interesant pe vremuri, acum insa desi poarta amprenta istoriei, cladirile zgarie nor, strazile cu patru benzi si magazinele Nike sau KFC il fac sa se confunde tot mai mult cu tiparul orasului modern chinezesc.
Farmecul cartierului musulman din inima orasului este de neinlocuit. Uneori daca nu ar fi oamenii cu amprenta faciala asiatica te-ai intreba daca nu cumva mergi printr-un cartier din Estul Mijlociu.
Trebuie sa ma scriu despre zidul orasului ce inconjoara acum partea veche de oras, zid care te face uneori sa te simti intr-o poveste veche si sa ignori masinile hibride chinezesti din jurul tau.
E o poveste mai fara cap sau coada dar trebuie sa spun ca pentru 2 zile am locuit intr-un hostel a carui locatie a apartinut armatei rosii, noi fiind cazati in cazarmele soldatilor. Cazarmele superiorilor sunt folosite si astazi de armata indeplinind exact acelasi rol ca acum mai bine de 40 de ani.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Paste Fericit!

Paste Fericit!

Cred ca in momentul cand incepi sa hoinaresti prin lume realizezi cel mai bine ca lumea nu are nevoie de religii pentru a se salva cat de spiritul frumos pe care acestea il aduc in sufletele tulburate ale oamenilor zi de zi.
Pentru ca alaturi de Craciun, eu consider Pastele tot una din sarbatorile ce reuneste familii si ne face pentru o zi mai buni, mai altruisti asa cum ar trebui sa fim mereu nu imi ramane decat sa va urez un Paste Fericit alaturi de cei dragi !

Gasesc cel mai greu sa scriu despre momentele frumoase, deoarece timpul isi pierde insemnatatea si totul se transforma intr-o amintire gen deja vu si nu stii exact de unde sa incepi.
Catre Hangzhou, Antonio un spaniol din Barcelona ne-a fost tovaras de drum si pot recunoaste ca si mai mult decat atat. Prima data cand pornesti intr-o calatorie iti stabilesti drept repere cladiri celebre, constructii magnifice sau darmaturi pline de istorie, dar ceea ce face calatoria sa conteze in viata ta sunt oamenii pe care ii intalnesti. Oamenii sunt cei care te schimba, si nu mortarul din peretele unui loc turistic. Intotdeauna am crezut ca trebuie intai sa asculti pentru a fi ascultat, desi nu am reusit sa pun si in practica mereu acest vechi principiu.
Hangzhou este unul din orasele verzi si romantice ale Chinei, locul unde te poti plimba ore in sir la brat cu iubita fara sa stii daca drumul are vreun final sau timpul s-a oprit in loc.
Tot aici poti gasi cel mai celebru lac al Chinei, West Lake, un parc superb dar ceea ce eu am apreciat mai mult au fost oamenii. Primitori, cu zambetul pe buze, dornici de a comunica.
Timpul a trecut atat de rapid incat cuvintele si ele devin sterpe exprimand ceea ce in suflet simtim.
Continuam spre Xi’An locul unde disperarea unui conducator a facut orasul celebru.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Centru economic al Chinei, acest oras monstru traieste intr-o ceata vesnica datorita poluarii. Cladiri ce ating cerul rasar la fiecare colt de strada, metroul isi intinde tentaculele din ce in ce mai departe. Nu exista moment de respiro iar populatia se afla zilnic precum intr-un furnicar. Asta e cheia Shanghai-ului pentru a deveni unul din cele mai moderne orase ale lumii in doar cativa ani.
In Shanghai poti vedea pamantul tocmai de la 492 m inaltime din a doua cladire ca inaltime din lume. Poti sa mergi cu un tren fara roti doar pe baza magnetica(MAGLEV) ce atinge viteza de 431 km/h in drumul catre aeroport.
Esti din ce in ce mai confuz in ceea ce inseamna evolutie, de unde am plecat si unde o sa ajungem. Care o sa fie soarta unor tari precum India, Pakistan sau de ce nu Romania. Parerile sunt mereu impartite. Unii or sa zica ca e bine altii ca e rau, iar eu tind sa cred ca adevarul este undeva la mijloc.
De vizitat am vizitat tot ceea ce orice turist viziteaza. Partea frumoasa din nou ma repet au fost oamenii. Am petrecut zile la rand alaturi de Antonio* si doi studenti din Shanghai. Am petrecut nopti ascultand muzica acasa la prietenii chinezi, cu beri ce pareau sa nu se mai sfarseasca. Asa am vazut orasul din cat mai multe unghiuri – asa am inceput pentru prima data sa urasc comunismul chinez ce ii tine aici inchisi precum un urs intr-o rezervatie naturala. Nu au voie sa locuiasca decat in provincia in care s-au nascut, doar faptul ca sunt studenti ii ajuta sa se mai deplaseze si sa experimenteze viata in diferite provincii. Este atat de nedrept pentru ca oricat mi-as dori sa ii am drept oaspeti, pentru ei este aproape imposibil si asta nu din cauza vizei sau a biletului de avion ci a faptului ca pentru a parasi China trebuie sa depui o garantie f mare la stat pana in momentul in care te intorci.
Zilele au trecut si noi trebuie sa plecam mai departe – asta e dulcea tristete a calatorului – despartirea de locul unde s-a simtit acasa.
Acasa nu e un loc de unde ai inceput, este locul unde atunci cand te opresti simti frumoasa caldura din sufletele oamenilor ce te inconjoara, iar tu suspini fericit ca esti din nou acasa.

*Antonio un calator ratacit prin Asia ca si noi, de loc din Barcelona, cu un suflet mare si o imensa pofta de viata. Un tip a carui inima bate zilnic pe ritm de flamenco.

PS: In mod sigur merita in Shanghai sa faceti o vizita la Shanghai Museum pentru colectiile de bronz, ceramica, pictura, caligrafie si mobilier. Fotografii updated.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Cifrele despre populatia acestei metropole sunt nestiute de nimeni. Numarul de locuitori oficial este in jur de 7 milioane dar localnicii si expatii l-ar multiplica cel putin cu doi pentru a-l aduce aproape de realitate. Guangzhou este locul unde afaceristii ce nu erau pe placul comunistilor au fost izgoniti. Printre foste orezarii acum aici a rasarit un oras modern in continua dezvoltare. Majoritatea expatilor sunt exportatori din “fabrica lumii” sau profesori de engleza in provinciile invecinate.
Orasul este impresionant pentru un locuitor al oricarei capitale europene deoarece este contruit pe mai multe straturi. Sa mergi cu autobuzul prin oras trecand pe autostrada prin fata geamurilor unui apartament de la etajul 10 nu este nimic neobisnuit.
Din punct de vedere turistic orasul nu are multe de oferit, mai toate atractiile concentrandu-se in jurul parcului orasului Yuexiu Park care ofera un mod bun de a petrece o zi de sambata sau duminica.
Cred ca toti isi amintesc din copilarie jucariile chinezesti. Aici un bulevard intreg gen Magheru in Bucuresti este dedicat acestora. Noi am vizitat un mall de sapte etaje plin cu jucarii din care cu greu am iesit dupa cinci ore cand magazinul se inchidea.
Restul zilelor le-am petrecut sorbind atmosfera orasului, plimbandu-ne pe strazi necunoscute fara nicio directie sau rost.
Seara am stat la taclale cu alti calatori sau cu afaceristi ce mi-au dat o scurta lectie de marketing si au povestit drumul lor catre succes. Berile au curs iar noptile s-au dus.
Timpul a trecut si a trebuit sa ajungem la gara cu o hartiuta scrisa in limba chineza ce spunea ca ne doream un bilet catre Shanghai – l-am obtinut si in urmatoarea zi ne-am imbarcat in trenul de 19 ore care ne-a adus la Shanghai.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂