Republica populara democrata Laos sau Laos pe scurt nu este deloc democrata ci comunista. Reminiscente de pe bancnotele romanesti dintre anii 60 si 80 se pot vedea si aici. Pe o fata a bancnotei este unicul presedinte al republicii iar pe verso oameni la camp, fabrici de tractoare sau centrale hidroelectrice. Moneda nationala aici este KIP – o moneda dubioasa neconvertibila inafara tarii. Datorita problemelor monedei nationale ei accepta si baht tailandezi sau dolari americani. Conversiile intotdeauna sunt in favoarea vanzatorului sau statului dupa caz.
Am inceput cu aceasta mica descriere pentru ca in urmatoarele randuri o sa dea culoare mai mult povestii si poate si un pic de sens desi de asta nu sunt chiar foarte sigur.
Majoritatea turisitilor care calatoresc din Tailanda in Laos trec podul prieteniei si ajung direct in capitala Laotiana. Noi ne-am dorit sa vedem si partea nordica a Laosului asa ca am ales un alt punct de frontiera in nordul Tailandei si rescpectiv vestul Laosului. Intre acest doua mici orasele de granita Chang Khong(Tailanda) si Huoai Xei(Laos) nu au mai construit un pod al prieteniei ci au lasat Mekongul sa indeplineasca acest rol. Cum atingi buza acestui rau pamantiu vezi cam ce o sa te astepte in Laos. Trecerea raului care dureaza 3 minute cu o barca cu motor este 1 EUR de persoana. O data pasit pe noul taram esti taxat cu 30 USD taxa de viza. Viza de fapt consta in vreo 10 stampile aplicate voios de graniceri. Cand am vazut cat tus se consuma am inteles de ce este acesta pretul vizei. Si cum in comunism trebuie sa existe 10 oameni ca sa faca un lucru in mai putin de 10 metri am avut pasaportul controlat de 4 politisti de frontiera diferiti.
Dupa acordul la unisol al oamenilor legii ca suntem legali acum pe acest taram, am plecat cu un mers usor leganat spre statia de autobuz. Desi ii despartea doar “pamantul miscator” Mekong, laotienii ai fi spus ca traiesc la mii de kilometri departare. Nu puteai sa compari o scoala de peste rau cu cea de aici care arata precum un fost hangar Avicola cu niste gauri in pereti drept ferestre. Doar pancarda de la intrare scrisa in limba franceza probabil ca mai dadea ceva speranta copiilor ce poate visau ca o data pasit pragul portii totul va capata un aer frantuzesc iar scoala se va da de trei ori peste cap si transforma. Legatura intre Franta si Laos este ca o data Loasul a fost colonie franceza. Francezii au contruit chiar o parte din orasele de aici pentru a intari anumite puncte strategice ale teritoriului.
Cat timp am povestit cele de mai sus pe noi sa ne inchipuiti mergand usor cu soarele dogoritor deasupra capului catre statia de autobuz ce tot nu mai aparea. Bariera lingvistica acum este din ce in ce mai evidenta. Nici engleza, nici franceza nu par sa ajute prea mult. Ne intelegem prin semne si banuieli. Noi continuam sa mergem pana un localnic reuseste sa incropeasca in engleza ca statia de autobuz e la 4 kilometri de punctul de frontiera. Nu termina bine de spus ca apare un “taxi” care pentru 2 USD se ofera sa ne duca pana acolo. Probabil el stia ceva ce noi nu stiam de ne-a oferit un pret corect. Si intr-adevar stia. In statia asta opreau doar cinci autobuze toata ziua si alea mai toate dimineata. Acum era ora trei si micuta statie devenise locul de joaca al animalelor domestice din vecinatate. Cu un zambet frumos soferul de taxi ne spune ca autobuz abia maine gasim si daca nu vrem cumva sa mergem inapoi in oras. Ii zambim si noi si ii spunem ca nu. Uimit crede ca vrem sa il pacalim si merge in masina de unde ne pandeste tacticos timp de 20 de minute.
Bogdan merge si cauta un hotel prin vecinatatea statiei de autobuz si se intoarce in scurt timp cu o cheie in mana. Eram cazati la 300 de metri departare intr-un hotel chinezesc. O camera foarte confortabila cu aer conditionat, dar din pacate nimeni de la hotel nu vorbea o iota de franceza sau engleza. Bogdan infometat si fara multe alternative a vrut sa ii dea totusi o sansa bucatarului chinez care poate macar prin semne sa il intelega. Dus la frigider a fost pus sa isi aleaga carnea din care doreste sa ii fie preparata masa – dar toate aratau oribil, iar doua picioare mari de caine cu tot ghiare ce asteptau in frigider l-au facut sa se razgandeasca.
Am plecat prin sat sa cautam ceva de mancat dar inafara de ghiare de pui facute frigaruie nu am gasit mai nimic. Am ramas la mancarea instant si ne-am intors in camera cu trei supe si doua beri Beerlao.
Drumul de dimineata catre statia de autobuz a fost interesant prin prisma privirilor curioase ale satenilor. Se uitau exact cu aceeasi uimire cu care s-ar fi uitat si bunica mea acum 30 de ani la un negru care mergea spre statia de autobuz din sat cu un bagaj in spate. Comuna aceasta este tranzitata de destui turisti dar majoritatea stau in satul de langa granita si vin cu “taxiurile” direct la statia de autobuz ne defiland prea mult prin fata ochilor satenilor.
Autobuzul a avut un minunat sistem karaoke in tailandeza oferit atat de tare in difuzoare incat cu greu il acopereai cu MP3-ul dat aproape la maxim. Timp de 12 din 14 ore am ascultat aceleasi zece cantece despre un el care o inseala pe ea si este descoperit, sau el este alcoolic dar se lasa de bautura pentru ca ea il iubeste si acum ii marturiseste.
Deja am lungit povestea cam mult asa ca nu o sa mai adaug decat cateva cuvinte despre Laosul rural ce l-am tranzitat timp de 14 ore in calatoria catre Luang Prabang.
Casele arata exact ca si cum ar fi niste cuiburi de pasare gigant. Cocotate pe patru pari si cu peretii impletiti din bambus. Acoperisul arata ca si cum ar fi facut din paie. Curentul electric in majoritatea este un lux, iar raul din apropiere este sursa de existenta a localnicilor. Nu exista garduri sau drumuri intre case iar toate animalele domestice alearga fericite. Oamenii traiesc din ceea ce produc – sunt sate mai autentice decat cele trib in care am fost in Tailanda. Daca nu ai vedea din loc in loc antena tv ai avea dificultati in identificarea anului in care traiesti. Cand se asterne noaptea, conturul dealurilor se observa pe fundal iar satenii aprind focul in curte sa prepare masa de seara. Desi totul seamana putin cu India aici atmosfera este relaxata, oamenii nu se grabesc nicaieri si astfel filele de calendar se amesteca nestiind unde sa te localizezi.

Pana atunci urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Advertisements