Cred ca unul din primele lucruri pe care le poti scrie despre Luang Prabang este ca nu corespunde imaginii din vecinatatea lui. Protejat de Unesco pentru centrul orasului cu o atmosfera coloniala franceza, Luang Prabang a uitat de tara de care apartine din punct de vedere economic. Acest oras sufera de un puternic sindrom de schizofrenie economica. Probabil milioanele de turisti francezi cu varsta de peste 60 de ani l-au facut sa uite de tara de care apartine. La nici 30 de kilometri de oras traiesc oameni in case de bambus iar in centrul Luang Prabang-ului o pizza este 10 USD.
Sa incep totusi cu inceputul. Autobuzul de la granita ne-a lasat la ora 22 la vreo 4 kilometri de centrul orasului. Negocierea cu primul tuk-tuk a fost destul de dura si abia am reusit sa ajungem la pretul de 1 EUR/km. Cocotati in spatele motocicletei camila am avut ocazia sa fim lasati in fata unui hotel care tocmai avea camere disponibile la pretul promotional de 25 USD/noapte. E bine ca experienta indiana a fost prima asa ca ne-am dat seama de scamatorie si l-am rugat pe soferul tuk-tuk-ului sa fie om serios si sa ne duca la destinatia pentru care am platit si nu un hotel de la care ia el comision.
Vorbesc la plural pentru ca pe langa mine si Bogdan, mai erau un englez si un canadian amandoi pe nume Nick.
Centrul orasului Luang Prabang la ora 23 se linistea si lasa in urma mizeria facuta de zecile de standuri de comercianti ambulanti. Cu greu am reusit sa gasim o camera la un pret decent de 10 USD pe noapte, camera care arata in mod clar mult mai rau ca oricare in Tailanda.
Preturile la mancare din Europa pot concura foarte usor cu cele din fosta capitala a Laosului. O veche zicala spune ca trebuie sa dai Cezarului ce e al Cezarului. Luang Prabang intr-adevar detine atmosfera frantuzeasca de aproape acum un secol iar turistii francezi si investitorii din exteriorul tarii fac ca pe langa casele coloniale sa existe magazine cochete si centre spa.
Luang Prabang-ul nu este tot imaginea din centrul orasului. La mai putin de 1 km de strada principala, orasul inlocuieste aerul colonial francez cu cel prafuit de oras aglomerat. Probabil este una din destinatiile interesante din zona, dar in mod clar nu este locul potrivit pentru sederea prelungita a calatorilor cu rucsacul in spate. Am citit pe undeva pe internet ca in Luang Prabang nu exista stilul de a te agasa pe strada cu oferte inedite, ei bine noi am avut ocazia sa cumparam orice de la fete, opiu, marihuana pana la excursii cu barca sau taxi pana la atractiile din zona. Turistul aici trebuie sa negocieze dur si sa fie foarte atent deoarece capcanele sunt la tot pasul.
Sa vorbesc un pic si despre lucrurile care se pot vizita aici in oras. Templele eu le-as aseza pe primul loc si apoi muzeul national la care poti merge daca nu ai pe ce sa cheltuiesti restul de KIP din buzunar. Fata de Tailanda aici te taxeaza pentru orice, asa ca este de asteptat ca la trecerea pragului unui templu sa lasi in jur de 3 usd.
Mai este un lucru de mentionat ca si traditie interesanta aici. Calugarii buddhisti care trec dimineata sa colecteze orez de la localnici sau turistii care doresc sa faca o donatie de acest tip.
Noi ne indreptam spre capitala intr-un autobuz ce o mearga toata noaptea. Cred ca frumusetea calatoriei in Laos este de fapt exotismul si pacea pe care ti-o ofera si mai putin orasele pline de soarecii in cursa pentru cea mai mare bucata de cascaval. Totul este o impresie de inceput pe care o sa avem ocazia sa o testam in decursul saptamnii rezervate acestei tari.

Umeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Advertisements