Phnom Penh capitala Cambogiei. Trebuie sa fiu sincer si sa spun drept ca daca cineva inainte de aceasta excursie m-ar fi intrebat care este capitala acestei tari nu as fi stiut. Ce as fi stiut despre e Cambogia, este saracia, ceva vag despre templele Angkor si faptul ca este tara cu cele mai multe mine antipersoana inca active din lume.
Desi in urechile mele cuvintele Pol Pot sau Khmer Rouge nu ar fi insemnat nimic special, pentru cambogieni este echivalentul Hitler si nazisti. Poate nu atat de dur ca si numar de victime – dar in mod clar mult mai ironic. Pol Pot a inceput prin a lupta pentru tara si a facut o revolutie pentru binele tarii, apoi pana aproape de anii 80 a omorat in jur de 750.000 de cambogieni. Nu adversari, ci oameni simpli, tarani, muncitori si bineinteles colegi de breasla politica sau intelectuali.
Habar nu am avut de numele asta dar in mod sigur acum nu o sa il mai uit. Am avut ocazia sa iau parte la o lectie noua de viata in Phnom Penh. O lectie barbara desfasurata chiar intr-o scoala. Este vorba de S21. Un liceu faimos din capitala transformat de regimul lui Pol Pot in centru de tortura si executie. Un lagar in miniatura. Desi salile de clasa acum sunt goale si prafuite, fotografiile de pe pereti si patul de fier din camera iti dau sentimentul acelor vremi. Poate sunt eu mai sensibil dar chiar mi se pare incredibil cum au putut sa ii tortureze si sa ii omoare fiind “frati” de sange cu ei. Nu sunt de acord cu nazismul pe cat nu sunt un fan al evreilor, si nu consider asta o solutie – dar sa iti omori proprii cetateni dintr-o dorinta de totalitarism tampita – mi se pare o nebunie curata. Acum lupti pentru popor si apoi iti chinui propriul popor doar pentru a fi liderul absolut.
Dupa ce am vazut locul asta nu ii mai poti acuza pe cambogieni de doza de agresivitate din sangele pacifist asiatic. Un popor care a suferit atat, acum oricat ar incerca sa nu muste, saracia il face sa isi arate coltii.
Nu am facut foarte multe fotografii pentru ca nu am avut baterie la aparat, asadar acum mai mult trebuie sa lucreze imaginatia sau sa veniti sa vedeti cu proprii ochi πŸ™‚
Cambogia are doua categorii. Saraci lipiti pamantului care devin zilnic mai saraci si bogati care devin zilnic mai bogati. Saracia vs Lexus. Probabil multi au vazut asta si in Romania dupa anii 89. Aici s-a accentuat foarte puternic pentru ca datorita Angkor-ului a existat factorul turism care a adus milioane de dolari in tara. Toti au mentalitatea ( parca un pic cunoscuta si in Romania anilor 90) – cum sa il fraieresti pe turist si sa ii scoti mai multi dolari din buzunar pentru tine. Cum poti sa te apuci de furat si talharie si dintr-un nimeni sa traiesti intr-un Lexus.
Daca citesti un raport de securitate al Marii Britanii sau Statelor Unite ale Americii despre Cambogia probabil ca ti-ar fi frica sa pasesti pe prima strada secundara – jafuri armate – crime – talharie sunt cuvintele care iti raman imprimate in memorie. Daca citesti in Lonely Planet scrie “it is totally safe if you exercise caution”. Eu tind sa cred ca adevarul e undeva la mijloc – daca ai ajuns la momentul nepotrivit in locul nepotrivit, iti poti lua adio usor de la tot. Asta pentru ca si daca ai avea sanse in Cambogia sistemul medical de urgenta nu e pregatit pentru lucruri mai serioase si trebuie sa fii transportat in Tailanda pentru ingrijiri medicale. Nu am vrut sa subliniez pericolul in care se poate pune un turist, ci serviciile la care un cambogian poate apela. Are nevoie de o operatie mai serioasa solutia e vindecarea cu ajutorul spiritelor sau vreo loterie.
Desi nu are dezordinea si mizeria indiana, Cambogia inca nu ofera “o viata” cetatenilor de rand. Cambogia nu ofera sanse corecte ci doar vise mafiote. Nu este un raport al tarii, ci doar o concluzie a mea. Nu vad un copil care munceste toata ziua sa vanda cinci carti pentru un distribuitor de la colt, sa ajunga sa aiba o viata simpla si normala, sa faca candva parte dintr-o clasa de mijloc. Si cand nu ti se ofera sansele corecte atunci mereu te gandesti la cele ocolitoare – daca nu ai scrupule drumul e usor.
Noi fara sa vrem neaparat am ales si strazile secundare si timp de ceva ore bune am batut orasul, trecand prin cartiere mai bune, sau mai rau famate. Se vad coastele prin oamenii de pe strada iar pe trotuar e plin de Jeep-uri nou noute. Nu va inchipuiti niste chinezarii, ci masini serioase de teren gen Lexus, Cadillac,Hummer si pentru noii veniti in bransa cate o Toyota Hilux. Iar apoi dai coltul si vezi in case fara geamuri oameni care nu au nimic, doar un televizor ce tine familia adunata.
Nu sunt bun la emis judecati pentru ca adeseori ma gasesc prea aspru si nici la gasit solutii corecte pentru indreptarea unor astfel de probleme, dar in mod sigur aici e nevoie de solutii. E atat de nedrept pentru un om sa se nasca aici si sunt convins ca nu e doar Cambogia care are nevoie de ajutor – dar dupa aproape zece secole in care ne-am macelarit, e atata nevoie macar de cinci in care sa nu ignoram si sa credem in “egalitate”. Stiu si sunt sigur ca e doar un concept, dar ajuta sa crezi si in vise pentru scopuri nobile. Nu e nevoie de actiuni de caritate, sau vreo Angelina Jolie care sa infieze copiii ce vand carti sau flori la colt de strada – e nevoie de o alta conducere a tarii care sa lucreze pentru populatie nu de fosti membri de gherila Khmer Rouge care “au uitat” trecutul si despre S21.

PS: Imi cer scuze ca nu am scris despre palatul regal si muzeul national sau orice alta atractie a orasului ramane sa gasiti singuri toate informatiile necesare cu un 10 secunde de cautare pe wikipedia. Am scris ce am vazut eu si poate ceea ce nu apare adeseori in ghiduri despre exotica Cambogia.

PS2: Viza de Vietnam este in pasaport dupa ce din nou au incercat sa ne fraiereasca la bani. Pe de o parte au reusit dar nu cu atat de mult cu cat s-au bucurat la inceput. Am platit 4$ extra in loc de vreo 12$/pers cu cat ne incarcasera ei pe fiecare, ca doar suntem turisti si avem dolari.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! πŸ™‚

Advertisements