Daca cineva a citit si postul anterior poate isi aduce aminte de melodia de fundal pe care ziceam ca o poti imagina in Saigon. In Hoi An ea chiar se aude discret in boxele montate de municipalitate. O scurta privire si am avut impresia ca vad Luang Prabang-ul. Eram ingrijorat ca nu cumva influenta sa fi stricat Vietnamul, dar nu. Hoi An este o placere de oras UNESCO. Seara strazile devin pietonale, muzica clasica iti mangaie urechile si uiti de filele de calendar de Europa imbacsita sau de casa. La tot pasul pictori in devenire isi exerseaza mana pictand in culori de apa casele cu iz frantuzesc. Oamenii zambesc si te invita in atelierele lor unde pasiunea a devenit mod de viata. De la corabii la adevarate picturi sau suveniruri, Hoi An stie pretul corect si nu te cauta prin buzunare de dolari. Cazarea este decenta la preturi ce fac concurenta oricarui oras, pentru doar 15$ pe noapte primesti piscina, camera cu aer conditionat si internet gratuit intr-o vila cu iz de cinci secole in urma. Avem noi romanii o zicala foarte buna: “Omul sfinteste locul” – asa este si cu Hoi An. Eu ma declar fan al Vietnamului cel putin deocamdata si putea petrece aici cu usurinta o vreme destul de buna. Nu vreau sa scriu mai mult pentru ca acopar muzica ce da orasului farmec…

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Advertisements