Daca stii cum e sa iti placa un loc incat pasind pe strazile orasului sa auzi si o melodie pe fundal, atunci stii cum am simtit eu Saigonul sau orasul Ho Chi Minh. Numit Saigon inainte de anul 1975 si apoi Ho Chi Minh in cinstea parintelui comunismului vietnamez, poate avea si numele de orasul motocicletei asta pentru ca la 10 milioane de locuitori are inscrise in circulatie 5 milioane de motociclete. Un oras asiatic cu o memorie proaspata a trecutului tragic dar si cu un ochi agil catre beneficiile capitalismului. Razboiul aici nu s-a incheiat de mult. Pentru unii 34 de ani pot suna ca o vesnicie, dar vocile si privirea adultilor din Saigon fac ca totul sa ti se para ca ieri. Nimeni nu spune cat au indurat, nimeni nu arata cu degetul ci toti iti vor spune ca au luptat pentru uniunea nordului cu sudul. Culoarea rosie revolutionara comunista si potretul lui Ho Chi Minh stau acum in paralel cu noile atractii capitaliste – zgarie norii, mall-uri, si fast-food-uri KFC. Vietnamezii nu sunt toti bogati sau din clasa medie, dar in mod sigur incearca sa imbunatateasca zilnic ceva. Turismul in Vietnam este competitiv, dinamic si atractiv pentru buzunarele tuturor categoriilor de turisti. Nu sunt multe de vazut in orasul Ho chi Minh dar cu siguranta poti petrece aici saptamani fara sa simti nevoia de a merge mai departe. Oamenii fac totul atat de placut si mereu te simti bine-venit.
Noi am petrecut una din zile in oras vizitand Palatul Independentei, un fel de Casa Poporului, un bunker cu infatisare de cladire administrativa. Apoi muzeul orasului unde cuplurile ce urmau sa se casatoreasca veneau isi faca albumul foto de nunta. Mai pe dupa-amiaza a urmat muzeul razboiului si catedrala Notre Dame din Saigon si nu Paris.
Toate locurile iti inspira acelasi lucru – inutilitatea razboiului, si faptul ca singurii care au fost pedepsiti pe nedrept au fost oamenii simpli si soldatii unui razboi inutil. Americanii au testat aici zeci de arme chimice care inca au un efect negativ asupra populatiei, o multime de copii inca nascandu-se cu malformatii puternice.
Lupta de gherila s-a dus la aproximativ 80 de km de oras in micutul orasel Cu Chi. Aici combatantii din gherila erau ziua o parte din ei sateni iar noaptea atacau trupele americane. Impresionant este sistemul de 200 km de tunele subterane pe trei nivele construit pentru a se ascunde si apara de bombele americane. Acest sistem a fost creat cu doar o mica sapaliga si un cos de bambus cu care au scos pamantul afara. Datorita dimensiunilor f mici ale tunelelor au creat probleme mari soldatilor americani care incercau sa ii urmareasca. Excursia aici ne-a dat posibilitatea pe langa a explora cele trei nivele ale tunelelor (cine incapea – norocul meu ca sunt mai asiatic la dimensiuni) si pe aceea de a trage cu armele din razboiul de aici. Cele 5 gloante de AK47 mi-au intarit ideea ca a fi soldat pe un camp de lupta este una din cele mai groaznice meserii din cate exista. Nu stiu cati trebuie sa mai paseasca prin locuri precum acesta pentru a intelege ca razboiul nu provoaca decat durere pentru oameni si victoriile sunt doar ale liderilor.
Ai terminat vreodata o carte a lui Hugo si ai simtit nevoia sa rogi ? Daca raspunsul este afirmativ atunci Cadoismul poate este pentru tine. Grupul acesta regiligios cu “capitala” la 120 km de Ho Chi Minh crede ca Victor Hugo impreuna cu Sun Yat-Sen(liderul revolutiei chineze) si Trang-Trinh(poet vietnamez) au plecat in ceruri sa creeze a treia alianta a umanitatii cu divinitatea, prima fiind creata de Dumnezeu si a doua de Moise. Este singura credinta din lume ce contine invataturi din toate credintele majore de pe pamant. Asadar daca va identificati cu acestia mergeti acum deoarece marea majoritate a enoriasilor erau foarte in varsta si 10 ani intarziere ar putea fi echivalentul unui templu aproape gol.
Fiind in apropierea deltei Mekongului am zis sa mergem sa vedem cum arata o delta tropicala. Plimbarea de aproape o zi prin delta a fost interesanta dar delta are in mod sigur o frumusete ascunsa ce nu o dezvaluie one-day-standerilor si o tine ascunsa pentru cei ce dispun de timpul necesar strabaterii ei cu barca si piciorul.
Inchei cu un subiect pentru publicul masculin – doamnele si domnisoarele vietnameze arata foarte bine. Cultura familiei in Asia este foarte importanta iar o sotie asiatica nu si-ar lasa sotul la primele probleme de cuplu intalnite. Nu stiu daca e bine sa generalizez dar asta este “reclama” intalnita aici. Asiaticele au un zambet extraordinar si nu se feresc sa il arate cat de des au ocazia.
Am plecat mai departe catre Hoi An cu inima indoita ca parasim Saigonul dar aventura trebuie sa continue.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Advertisements