You are currently browsing the tag archive for the ‘aventura’ tag.

Ultimele posturi de aici au fost mai plictisitoare cu descrieri de orase. Pentru cei care isi mai doreau actiune, cred ca si noi, aceasta revine. Drumul de la Vientiane pana la Pakse s-a desfasurat intr-un mod foarte confortabil fiind transportati de un autobuz realizat in interior cu paturi.
La ora 6:30 dimineata eram in statia Pakse. De aici ne-a preluat un motociclist cu atas de 2 persoane care a gonit nebuneste pana in centrul orasului ignorand absolut toate semafoarele de culoare rosie si facand slalom printre restul de participanti la trafic. Deoarece ne doream sa reducem timpii morti la ora 7:30 achitam la agentia de turism suma de 36 Eur/pers pentru un bilet de “autobuz” intre Pakse(Laos) si Siem Reap(Cambogia).
Ora 8, trebuia sa fie ora de plecare dar suntem dati jos din microbuz spunandu-ne ca pentru noi o sa vina un nou “autobuz”. Inca 15 minute de asteptare si “autobuzul” era de fapt un van de familie cu vreo patru turisti francezi inauntru. Granita fata de orasul de origine este la aproximativ 100km. In acesti 100 de km am mai schimbat o data microbuzul, care pana la urma ne-a dus la o baraca cu o bariera pentru a ne face iesirea din Laos. Laosul si Cambogia au la distanta foarte mica (2km) doua granite diferite. Diferenta intre ele este ca doar la una poti obtine viza de Cambogia. Partea prosta la amandoua este ca prima asezare omeneasca pe partea cambogiana este la vreo 20 km. Turistii sunt adesea pacaliti si adusi pentru sume intre 20$ si 30 $ la granita fara viza iar apoi soferul de taxi le face favoarea ca pentru alti 20$ sa ii duca la granita buna.
Noi am fost lasati la granita fara viza de Cambogia si ni s-a spus ca soferul se intoarce dupa noi peste o jumatate de ora ca are alti turisti de dus la granita. La restaurantul plasat strategic langa bariera laotiana am intalnit un cuplu de francezi, unul de germani si altul de germani pacaliti cu scamatoria de mai sus si care nu mai aveau bani sa ajunga la urmatoarea granita. Nemtii “nepacaliti” erau foarte nemultumiti de serviciile agentiei de turism pentru ca nu respectau orarul promis 🙂
Am asteptat pret de o ora si ceva iar omul cu masina s-a intors si ne-a luat pe toti(cu exceptia celor pacaliti si fara bani) pana la granita buna unde oficialii laotieni si cambogieni lucrau pe comision de 1$. Viza costa 20$ + 1$(munca lor de lipit). Stampila de intrare sau iesire din tara se taxeaza tot cu 1$/pers. Asadar comisioanele lor ajung la 3$ daca vrei sa treci granita intr-o directie. Nemtii si mai nemultumiti. Cand sa intram in Cambogia omul din baraca ne cere 2$(eu si Bogdan) pentru stampilele care le-a aplicat in pasaport. Ii oferim o bancnota de 5$ mai jerpelita si dupa ce o studiaza 10 minute si ne cere sa le dam alta-refuzam, fac o exceptie de la regula si ne dau pasapoartele fara taxa de 1$.
In granita asteptau cambogienii cu taxiul (20$-30$/pers) ca sa te duca pana in primul sat. Norocul nostru ca noi aveam bilete pana mai departe asa ca am scapat de ei si am continuat cu minibusul. In primul oras Stuang Treng, nemtii ajung la destinatie iar noi si cu acel cuplu de francezi suntem transferati intr-un alt microbuz(al patrulea). Se pare ca oamenii in Cambogia nu se grabesc pentru ca am mai pierdut jumatate de ora pana a venit soferul. Nici 200 m parcursi ca luam pasageri o doamna cambogiana si cu al ei copil. In portbagaj langa rucsaci se incarca 2 baxuri de ulei, detergent si alte cumparaturi. Mai pierdem prin oras inca 30 de minute timp in care mergem sa ii cumparam doamnei si un sac cu orez si ceva dulce din piata pentru ala mic :). Comisioanele nu se termina aici. Ajungem la o feronerie de unde ridicam in jur de 15 tevi de inox de diferite marimi care sunt incarcate in microbuz la picioarele noastre. Cum totul era prea comfortabil ne mai plimbam vreo 20 de minute din agentie de turism in agentie de turism si mai luam doi baieti cambogieni care or sa ne fie parteneri de drum ceva vreme. Doua ore de condus si suntem in orasul Kratie. Cuplul francez coboara si noi suntem rugati sa schimbam din nou. Vine alt “autobuz” pentru noi – ne zic cei de la microbuz. O Toyota Camry de 5 locuri opreste langa microbuz. Doua minute de discutii intre soferi si ni se spune ca o sa continuam cu Toyota. Incarcam bagajele si ne bucuram ca o sa calatorim confortabil. Nu apucam nici macar sa gandim prea mult, ca in 10 minute Toyota are pe bancheta din spate deja 3 cambogieni. Bogdan incearca sa schimbe situatia incercand sa ii explice soferului ca noi suntem 6 iar masina are 5 locuri. Replica soferului este clara: “In Cambogia merg doi in fata si patru in spate – deci 6 e perfect”. Incerca sa il mai convinga dar cand aproape ne lasase pe jos, renuntam la lupta si eu ma inchesui in spate cu cei 3 iar Bogdan sta confortabil pe locul din fata. 5 minute. Atat a stat comfortabil. Pentru ca daca va amintiti cei 2 cambogieni din microbuzul de mai devreme si ei or sa mearga cu noi. Un minut dureaza si pe scaunul din fata erau 2 pasageri pe cel din dreapta si 2 pasageri pe cel al soferului. Soferul era cumva la mijloc 🙂 – bine cel putin ca masina avea cutie automata. Asa am mers timp de 2 ore jumatate pe drumuri ce intrec imaginatia multora. Pret de vreo 50 de km nici macar nu a fost drum asfaltat, mergand pe un fel de macadam. Satele sarace, iar din cand in cand mai aparea cate o casa din beton cu balustrade de inox (probabil vreun primar sau politist). Oamenii in Cambogia in zona rurala chiar traiesc intr-un fel de cotete suspendate. Nu poti sa nu observi numarul foarte mare de copii(aproape fiecare casa avea macar unul nou-nascut si patru cinci de gradinita). Peisajul este frumos si atat de putin obisnuit ochiului european. Pacat ca in goana in care mergeam era greu sa fac si fotografii si sa casc gura melancolic la ce defila in fata ochilor mei.
Finalul primei zile de calatori, caci nu am ajuns din prima se incheie la un hotel unde camera costa 5$ dar iti da impresia ca ei te platesc sa rezisti o noapte inauntru. Gecko alearga fericiti pe peretii hotelului, paianjenii au adevarate retele prin camerele vopsite gri de igrasia de pe pereti. Am fost nevoiti sa ramanem aici pentru ca in ziua doi ei ne duc de dimineata la autobuzul ce leaga acest oras Kompang Cham de Siem Reap.

Ziua 2

Totul a inceput frumos cu o plimbare pana la statia de autobuz. Aici chiar a existat un autobuz decent care ne-a dus in 5 ore pana la Siem Reap. Era prea frumos ca totul sa se termine asa. Nu am fi avut parte de aventura in ziua 2 – ce pacat. La statia de autobuz ne astepta un “prieten cambogian” cu o hartie cu numele noastre. Le avea de la hotelul de cu o seara inainte. Receptionerul acelui hotel a spus ca le da numele ca sa ne duca pana in oras gratuit pentru ca statia era la 4km de oras. Probabil un turist naiv l-ar fi crezut – dar noi deja stim foarte clar ca nimic nu este pe gratis nicaieri.
I-am spus “prietenului” ca deja avem rezervare la un hotel in oras asa ca avem nevoie de un drum pana in centru pe care suntem dispusi sa il platim. Ne cere un pret la jumate decat cel real, doar 1$, si in 5 minute suntem imbarcati in remorca trasa de o motocicleta. Asa arata un “taxi” in Siem Reap. Ii dau 5$ sa imi dea rest, si pornim. Pe drum tot ne face oferte de servicii si oricum i-am fi replicat ca nu avem nevoie de serviciile lui, tot mai avea ceva de oferit. La un moment dat il rugam sa ne duca in oras si punct. Atunci el schimba tactica. Incepe sa spuna ca drumul pana in oras o sa ne coste mai mult de 1$ stabilit la inceput. Stiind ca vrea sa ne fraiereasca, ii iau cei 5$ din mana si il rog sa traga imediat pe dreapta. Nervos, incepe sa ne injure in engleza pentru ca nu i-a iesit pasenta si ne-a plimbat gratuit pana acolo si a pierdut si timpul aiurea. Noi ne luam rucsacii, ii multumim pentru plimbare si o luam pe jos. Dupa 30 de minute de mers gasim un hotel decent si ne cazam la cam 1 km de orasul vechi cu suma de 7$/noapte.

Sper ca si Bogdan sa scrie un scurt rezumat al acestei povestiri in engleza ca sa stie calatorul cu rucsacul in spate la ce se baga daca plateste 45$ in Laos pentru un drum pana in Cambogia. Noi am facut parte din categoria celor norocosi care am calatorit cu o bucatica de hartie scrisa de mana pret de aproape 2 zile. Practic esti la mana transportatorului, neavand dovada vreo unei plati sau posibilitatea de a recupera suma in cazul in care lucrurile merg rau sau nu iti convin. Asta a fost singura parte din calatorie unde chiar a trebuit sa ne lasam pe mana unei agentii de turism pentru ca alta solutie nu exista iar “rechinii” cambogieni vad prin tine doar dolarii din buzunare.
Am inchiriat biciclete si urmeaza sa vedem templele Angkor.A opta sau nu minune a lumii sunt sigur ca pretul platit a meritat cu desavarsire.

Urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂

Advertisements

30.11.2008 – 0400 UTC Aventura a inceput