You are currently browsing the tag archive for the ‘Chiang Mai’ tag.

Ultimul oras de explorat in Tailanda. O spun cu regret sincer sa fiu pentru ca tarisoara asta mi-a intrat sub piele si fara mari eforturi as mai fi petrecut aici un timp. Pentru Chiang Mai am avut rezervate doar doua zile, foarte putin comparativ cu activitatile pe care le poti desfasura aici. Situat in partea de nord a Tailandei este o mica poarta catre excursiile de trekking in jungla din apropiere si mai in nord in zona care o data forma Triunghiul de Aur al opiului.
Prima seara am petrecut-o merg din templu in templu in interiorul vechiului oras, efort rasplatit de Buddha cu o liniste placuta in preajma templelor si o imagine inedita a unui oras care respira usurat dupa o zi calduroasa de martie.
A doua zi a fost ziua elefantului. In deceniile trecute in aceasta zona era corespondentul calului in Europa fiind un animal domestic foarte des intalnit la casa omului. Cum activitatile pe care acesta le mai poate presta in zilele noastre s-au redus, si-a gasit utilitatea in divertismentul turistic din care se pare ca o duce chiar bine. Cati copii nu si-ar dori sa se joace cu “Dumbo” in rau la o baie de dupa-amiaza, sau sa faca o mica plimbare in spatele lui pe o ingusta carare in jungla Tailandeza. Si cum noi ne-am identificat cu dorintele acestor copii, nu am rezistat si am facut o “excursie aventura” de o zi in jurul Chiang Mai-ului.
Pentru inceput am fost intr-un trib(Akha) care ani la randul a trait izolat in spatiul Triunghiului de aur cultivand orez, porumb si opiu. Vorbeau o limba proprie, aveau o credinta proprie de tip ascentic, iar asta i-a tinut multa vreme izolati de societatea Tailandeza. Timpul a trecut iar tineretul satului si-a dorit din ce in ce mai mult tricouri cu Liverpool, sa studieze la o scoala si sa vorbeasca tailandeza. Nu stiu cat de rapid s-a produs aceasta tranzitie, dar astazi fostul sat izolat avea curent electric si o antena satelit, iar printre culturile religioase ale comunitatii se afla si cel crestin. Batranii satului imbracati in costumele populare locale iti ofera un contur vast a ceea ce a fost o data satul si locul acesta.
Am continuat plimbarea si am ajuns acasa la elefanti. Simpatici ne asteptau mestecand de zor frunze de bambus probabil pentru improspatarea respiratiei. Fiecare elefant are stapanul lui si fata de un cal sau orice alt animal domestic nu reactioneaza decat la comenzile unui singur om. Pentru mine a fost impresionant modul in care se calareste un elefant. Proprietarul sta pe capul elefantului si ii spune ce miscari sa execute, indrumandu-l uneori prin miscarea fundului pe pielea capului elefantului. Nu exita haturi, lanturi iar un elefant nu este chiar asa de mic si firav incat sa ii subestimezi capacitatile. Probabil ca are mai multa constiinta si bunatate decat spirit liber.
Dupa plimbarea de o ora in spatele elefantului, a urmat un scurt pranz, iar apoi am facut trekking pana la o cascada din apropiere. 45 de minute printr-un peisaj frumos, relaxant si cu iz de desene animate.
Apoi un pic de rafting nu foarte spectaculos, mai mult am invatat tehnici de trecut printre pietre decat rafting in sine si asta pentru ca fiind sezonul calduros raul este foarte secat.
Dupa am sarit de pe niste pietre in rau si apoi am luat o pluta de bambus in jos pe rau. Noi nu am avut cea mai buna pluta mergand mai mult pe sub apa decat pe apa 🙂
La ora 16 obositi dupa ziua plina de activitati ne-am indreptat spre oras, fundamentand noile relatii de prietenie cu niste canadieni-vietnamezi si cu un cuplu american.
Desi totul a fost mai mult o plimbare decat o aventura, nu pot decat sa spun ca a meritat si ca a fost un mod placut de a petrece o zi in natura.
Maine privirea este indreptata catre Laos. De dimineata pornim spre granita si o sa pasim pe taramul fostelor colonii franceze.

Pana atunci urmeaza partea vizuala a relatarii. Fotografiile cu un Click AICI !! 🙂