You are currently browsing the tag archive for the ‘kathmandu’ tag.

Dupa aproape o saptamana petrecuta aici ne indreptam spre Kakarbhiti granita estica a Nepalului cu India. Tinta noastra este Darjeeling, un oras cu o interesanta istorie atat pentru India cat si pentru Marea Britanie, mai multe in curand.
Am reusit sa luam viza de Thailanda si asta nu poate decat sa ne dea sperante ca totul va merge conform planurilor – planuri care nici noi nu le stim exact. Ce este clar este ca pentru 30 de zile putem sta in una din cele mai cunoscute tari Asiatice.
visathai

Ne asteapta un drum cu autobuzele de nu mai putin de 30 de ore si pe care speram sa il terminam cu bine.
Acestea fiind spuse ne luam “La Revedere!” de la Nepal si in mod sigur cand un prieten ne va intreba daca a facut o alegere gresita cumparand o vacanta in muntii Himalaya il putem asigura ca este una din cele mai bune alegeri pe care o putea face.

O mica precizare legata de cantaretii de pe aici …multi dintre ei canta chiar bine.
E adevarat ca a doua formatie care a cantat in seara pe care o mentioneaza Stefan ne-a facut sa plecam dar prima formatie ne-a facut sa intram. Si mai toti cei ce se aud pe aici au repertorii rock bine puse la punct – chiar daca melodiile nu sunt imaginea perfecta a originalului eu as alege multe din locatiile de aici in locul Music clubului din Bucuresti.

as mai adauga un plus si un minus pentru Nepal:
“+” gasesti pe strada cosuri de gunoi si am vazut pe cineva strangand gunoiul

“-” curentul electric e cu portia… 8 ore pe zi – divertisment nu alta 🙂

Drumul de la Pokhara catre Kathmandu este unul foarte frumos. Este de preferat sa mergi ziua pentru a putea admira peisajul si pentru a micsora sansele ca autobuzul tau sa cada intr-o prapastie – soselele fiind foarte inguste si tot drumul plin de serpentine si camioane. Acest drum de 200 km este strabatut de autocar in “doar” 8 ore.
Orasul Kathmandu este asezat intr-o depresiune si pentru asta masinile trebuie sa traverseze dealurile care uneori depasesc 1500 m.
La intrarea in oras am fost din nou surprinsi de faptul ca si aici gaseam un oras aglomerat si plin de praf si mizerie. Pana acum recordul este detinut fara concurenta de New Delhi, dar nici Kathmandu nu este departe.
Am avut placerea sa fim pacaliti de un sofer de taxi local care ne-a taxat triplu pentru un drum de doar maxim un kilometru profitand de faptul ca am fost lasati intr-un loc destul de haotic de catre autobuz.
In India si Nepal totul este negociabil – mai putin mancarea in restaurant si cea din supermarket. Asa ca de cate ori ajungi la receptia unui hotel daca ai spirit bun de negociator poti obtine mereu un pret mai bun decat cel de dinaintea ta.
Cazati, am hotarat sa facem o scurta plimbare prin cartierul turistic Thamel si am fost uimiti de numarul mare de magazine care vindeau produse contrafacute de munte NorthFace, saloane de masaj – care mai tarziu am aflat ca sunt bordeluri, si un numar destul de mare de vanzatori de tot felul de artifacturi. Imaginea acestui cartier in comparatie cu restul orasului este rupta dintr-un film. Nepalul din pacate se bucura si el de o saracie crunta mai ales ca aici razboiul civil s-a incheiat abia in 2006. Conducerea tarii nu prea este incantata de petrecerile tarzii asa ca mai totul se inchide in jurul orei 22 sau 23 iar petrecerile care au succes continua cu usile inchise si draperiile trase mai mult timp. Preturile uneori le poti compara cu europa mai ales la bauturile alcoolice – o sticla de bere de 660 ml 2.5 EUR.
Orasul are si ceva de oferit turistilor si asta mai ales din punct de vedere spiritual pentru ca templele abunda aici. In piata Durbar care este protejata de UNESCO se gasesc templele ce au supravietuit cutremurului din 1934. Desi Nepalul se mandreste cu un program de readucere la viata a acestora – nu prea se poate observa asta si in realitate. Saracia se observa si aici si la baza fiecarui templu vezi oameni dormind, poate incercand sa viseze cheia succesului pentru a iesi din viata mizera pe care o duc.
Seara am decis sa o petrecem printr-o plimbare din bar in bar si ne-am oprit la unul din cele care ofereau muzica live rock cantata de nepalezi. Unii mai netalentati ca altii s-au chinuit fara prea mare succes sa aduca publicului o idee despre cum ar suna in realitate hiturile americane sau europene rock.
Luni am zis ca e timpul sa mergem si la ambasada Thailandei sa incercam sa obtinem viza. Mare noroc am avut pentru ca ambasada in mod normal nu deserveste decat cetatenii nepalezi sau cu permis de rezidenta aici – dar probabil consulul era intr-o zi buna si ne-au acceptat aplicatiile. Pentru a obtine o viza de Thailanda statul roman reprezentat foarte bine de ministrii nostri de externe – te pune ca pentru fiecare tara mai exotica – sa depui o documentatie aproape ca cea pentru un credit de casa – daca nu si mai mare. Printre documentele necesare unui roman ca sa mearga in Thailanda se afla si un extras de cont prin care sa dovedeasca ca are banii necesari sederii acolo, bilete de iesire din Thailanda ca nu cumva poate saracul sa ramana amanet printr-un GO GO BAR.
E interesant pentru ca fratii nostri din UE nu trebuie sa faca nimic – ci doar sa plateasca taxa de viza la intrarea in tara, nefiind necesar absolut niciun document ci doar pasaportul.

Acum urmeaza doua zile de suspans pana cand onorabilul consul thailandez din Nepal, ne va studia sarguincios actele depuse si abia apoi aflam cu emotii precum cele de la “Vrei sa fii miliardar” daca putem pasi in tara ochilor alungiti. Va rugam sa ne tineti pumnii si sa nu soptiti vorbe rele pentru ca in Thailanda sunt 32 grade si sezon de plaja iar in Romania inca mai e zloata pe jos 🙂

PS: Fotografii noi Click AICI !! 🙂