You are currently browsing the tag archive for the ‘oras sfant’ tag.

H-A-R-I-D-W-A-R
De citit acest nume nu pare deloc greu – nici chiar de pronuntat am crezut noi. L-am pronuntat de cateva ori in gand apoi o data mai soptit si mi-am facut curaj sa intreb primul om pe care l-am vazut in cale – care este autobuzul pe care trebuie sa il luam. “Excuse me, which is the bus to Haridwar?” si apoi raspunsurile au curs sir ” Hariwal ?!”, “Haribar?!”, “Harwar”, “Oooh Haridwar …,one hour here” . Nicaieri nu mai scria nimic ce noi am fi putut citi – si am asteptat – o ora, doua, doua si un sfert – nelinistiti am inceput sa intrebam frenetic in stanga si in dreapta “Haridwar?!, Haridwar Bus?!” raspunsurile: “morning”, “Haribar?!”, si multe raspunsuri in hindi pe un ton grabit fara a ne arata spre niciun autobuz. Norocul a fost de partea noastra cu un indian care si-a pus tacticos ochelarii si a citit de pe hartiuta pe care scrisesem grabiti numele orasului. A incropit in engleza ca si el merge tot acolo iara pana sa termine un autobuz ca toate autobuzele indiene a sosit in autogara. O parte in calatori incercau sa coboare altii sa urce ( in acelasi timp ) – cei cu bagaje mari le depozitau tacticosi dar grabiti in portbagajul de pe autobuz.
Am reusit si noi sa urcam, Bogdan vede un loc in fata iara eu pe indianul de mai devreme cum imi face semn ca mi-a oprit un loc pe ultima bancheta din autobuz (cea de 8 locuri). Ma asez cu greu cu ditai rucsacul in brate si nu trece mult timp ca incepe o discutie cu un alt pasager iar indianul generos isi pierde locul si ma lasa pe mine sa raman jos iara el merge in picioare urmatoarea ora si jumatate.
Calatoria cu autobuzul noaptea in India este unica. Nicaieri nu mai vezi pe niste sosele atat de stramte atat de multe camioane sau autobuze iar printre ele carute cu boi nesemnalizate, biciclisti, motociclisti.
Un lucru care poate mira soferul european este faptul ca vehiculele in India nu au oglinzi sau merg cu ele rabatate pentru a castiga spatiu pe drumurile inguste si in depasiri. Asa ca pe fiecare camion si autobuz scrie mare PLEASE HORN, BLOW HORN uneori cu mentiunea USE DISPERATLY AT NIGHT.
O intentie de depasire se anunta cu doua claxoane scurte, depasirea cu claxonare intrerupta pe toata perioada iar daca vine ceva din fata claxon continuu si flash-uri; frana este doar pentru soferii de alte nationalitati sau pentru cei cu vehicule de categorie mai mica.
Amortit pe bancheta din spate cu rucsacul in brate alaturi muzica celor de la Pink Floyd care faceau drumul sa para o fila de poveste, atipeam haotic si ma trezeam cu indianul de langa mine, un baiat tanar, adormit cu capul pe umarul meu. Lumina se stingea si aprindea constant pentru a permite soferului sa vada marcajul drumului pret de cateva secunde in ceata densa iara apoi taxatorului sa poata vinde bilete calatorilor in autobuzul aglomerat.
De ajuns am si ajuns la ora 1 noaptea dupa un drum de 230 km facut in 5 ore si ceva.
Ziua am urcat la temple cu telecabina dar pentru o persoana de alta religie decat hindusa un oras sfant nu prezinta mare atractie asta pentru ca templele din astfel de orase sunt foarte aglomerate si folosite mai mult pentru pelerinaje.
Plin de maimute rautacioase si puse pe furat acest oras trece sters prin fata ochilor mei aducandu-mi aminte doar ca este locul de unde Ganja izvoraste din munte.

PS: Poze mai multe : Click AICI !!